România se poate lăuda cu o biodiversitate ridicată și cu unele dintre cele mai valoroase ecosisteme din Europa, impactul antropic exercitat asupra naturii Bătrânului Continent fiind foarte ridicat, dar la noi mai puțin. Avem cea mai valoroasă biodiversitate. Avem viață de la Limanu, pe malul mării, până pe cele mai înalte culmi ale Făgărașului. Plus, Delta. Plus, Dunărea. Plus faptul că avem cea mai multă apă limpede sau/și cele mai mari rezerve de apă minerală (peste 60% din volumul Europei).

Viziunea de dezvoltare a ariilor protejate a asociației Alianță Pentru Pădure: protejarea, valorificarea și refacerea biodiversității, inclusiv a serviciilor ecosistemice pe care acestea le oferă, ținându-se seama de valoarea intrinsecă pe care o prezintă și de contribuția esențială la dezvoltarea economică și socială.

Literatura de specialitate abundă în teorii care relevă importanța serviciilor ecosistemice pentru omenire și necesitatea cuantificării acestora, în special pentru integrarea valorii lor în procesul decizional. Însă, recunoașterea și integrarea valorii acestora în conturile naționale ale țărilor, doar având ca scop raportarea și procesul decizional (pentru urmărirea evoluției ecosistemelor terestre, în sensul atingerii/neatingerii obiectivelor de dezvoltarea durabilă) este periculoasă, pentru că este efectuată într-o manieră total estimativă și aleatoriu declarativă. Ori, pe baza unor valori estimate, ecosistemele forestiere nu pot fi nici urmărite și nici valorificate eficient.

Din analiza multor studii UE, referitoare al activele ecosistemice, reiese că lipsurile abordărilor teoretice unitare sunt propagate și în calculul efectiv, astfel că evaluarea rămâne preponderent estimativă și nu se poate confirma cu certitudine că aceasta chiar are loc.

De altfel, și modelele economice de evaluare și cuantificare monetară a serviciilor ecosistemice sunt diferite, cele mai multe folosind prețul de piată, costurile alternative, prețul de călătorie și alte metode non-monetare. Mai mult, sunt evaluate doar anumite ecosisteme, unele ca și proiecte-pilot, altele cu titlu de exemplificare, în orice caz, nu sunt evaluate integral ecosistemele, atât din perspectiva tipului de ecosistem, cât și din cea a înglobării tuturor elementelor specifice ale unui ecosistem. Nici biodiversitatea nu este privită așa cum trebuie. Aceasta trebuie să fie considerată a fi o caracteristică a activelor ecosistemice, putând fi degradată sau îmbunătățită, pentru că aceasta stă la baza furnizării serviciilor ecosistemice. Însă, teoriile alternative sugerează faptul că biodiversitatea este un serviciu ecosistemic furnizat de activele ecosistemice. Spre deosebire de servicile ecosistemice, care sunt fluxuri de venituri, biodiversitatea, fie că vorbim de diversitatea ecosistemelor, ori de cea a speciilor (diversitatea genetică nefiind prea mult examinată), este un atribut care se aplică stocurilor, reflectând starea activelor ecosistemice.

Există mulți factori care influențează starea ecosistemelor, fapt care determină ca legătura dintre biodiversitate și furnizarea de servicii ecosistemice să fie una extrem de complexă, iar evaluarea extrem de dificil de realizat. Biodiversitatea are un rol esențial menținând ecosistemele funcționale, iar ecosistemele, la rândul lor, oferă servicii ecosistemice: hrană și resurse, reglarea climatului, dar și o serie de beneficii culturale și recreaționale.

Așadar, conservarea și restaurarea ecosistemelor naturale aduc beneficii de zece ori mai mari decât costurile ocazionate. Potrivit OECD (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică), restaurarea a 46% din pădurile degradate ale lumii va aduce pentru fiecare dolar cheltuit, un câștig de 30 de dolari. Habitatele fiind bunuri de utilitate publică, restaurarea acestora prin investiții guvernamentale este mai mult decât justificată.

Recunoașterea fizică și valorică a activelor ecosistemice este mai mult decât necesară. Dacă aceste beneficii naturale ”gratuite” nu sunt recunoscute fizic și monetar, există riscul să fie supraexploatate, aspect care poate duce la epuizare. Este momentul să ne reconciliem cu natura și să evaluăm tot ceea ce aceasta ne oferă.

Așadar, pierderea biodiversității și prăbușirea ecosistemelor reprezintă două din cele mai mari amenințări cu care se va confrunta umanitatea în următorul deceniu. Ce putem face acum? Cum putem măsura starea activelor ecosistemice? Contabilitatea integrată privind biodiversitatea este încă în curs de dezvoltare, mult mai puțin avansată decât cea a apei sau a carbonului, iar dezvoltarea unor conturi de biodiversitate va trebui să depășească simpla numărare a numărului de specii. Aceasta trebuie să se orienteze și pe evaluarea economică a fiecărei specii. Acest mod de măsurare poate aproxima starea biodiversității, sub forma unor indicatori de biodiversitate.

Valoarea contribuției biodiversității la furnizarea de servicii ecosistemice este extrem de importantă pentru recunoașterea monetară a activelor ecosistemice. Există diverse tehnici de evaluare monetară, însă acestea sunt posibile doar pentru un număr limitat de servicii ecosistemice, pentru care funcția de aprovizionare poate fi descrisă.

Fiți alături de Alinață Pentru Pădure!

Laurențiu Ciornei – Sensei în jurnalism, shogun al pădurilor

Pe Laurențiu Ciornei îl găsești ușor, dar cu greu îl poți convinge să accepte un interviu. Să i se pună întrebări și el să răspundă. Două decenii a fost și el de partea cealaltă a mesei, punând întrebări diverselor vedete…

Laurențiu Ciornei, jurnalistul transformat într-un altfel de Samurai al pădurilor

Laurențiu Ciornei este poate una din cele mai complexe, apreciate și verticale figuri ale presei românești. A lucrat peste două decenii în media, a fost campion al României la shotokan, are centură neagră…

#10Întrebări | Laurențiu Ciornei: Prea multă pădure se taie pentru a se transforma în scrum

Laurențiu Ciornei a renunțat la jurnalism pentru a se face inginer silvic și apoi cercetător științific, din dorința de a înțelege mai bine pădurea….