În elaborarea metodologiilor care să poată maximiza potențialul spațiilor verzi din mediul urban trebuie avute în vedere cel puțin următoarele elemente de ordin legislativ:
– Agenda 2030: unul din cele 17 obiective din cadrul Agendei 2030, adoptată în anul 2011, în cadrul Summit-ulului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă, se referă la restaurarea și promovarea utilizării durabile a ecosistemelor terestre, gestionarea durabilă a pădurilor, combaterea deșertificării, stoparea și repararea degradării solului și stoparea pierderilor de biodiversitate.
– Unul dintre indicatorii pentru măsurarea SDG 11 se referă la aria ocupată de spațiul public și de cea verde dintr-un oraș. Deși standardul minim acceptat este de 45% (30% pentru străzi și 15% pentru spații verzi), administrațiile orașelor nu îl îndeplinesc. În medie, doar 15% din teren este alocat străzilor, chiar și în zonele planificate ale orașelor noi. În zonele neplanificate este de numai 2%. Această lipsă de spațiu natural creează un mediu de viață urban nesănătos.
– Legea 313/2009 – privind reglementarea şi administrarea spaţiilor verzi din intravilanul localităţilor.
– Legea 24/2007 – legea care reglementează administrarea spațiilor verzi din intravilanul localităților, în vederea asigurării calității factorilor de mediu și a stării de sănătate a populației.
– Legea 104/2011: Monitorizarea calităţii aerului înconjurător este reglementată încă din anul 2011, prin întermediul acestei legi, și are ca scop ”protejarea sănătăţii umane şi a mediului prin măsuri destinate menţinerii calităţii aerului, acolo unde acesta corespunde obiectivelor de calitate, şi pentru îmbunătăţirea acesteia în celelalte cazuri, când se înregistrează depășiri. Punerea în aplicare a prevederilor acestei legi se realizează prin Sistemul Naţional de Evaluare şi Gestionare a Calităţii Aerului, instituție care asigură cadrul organizatoric, administrativ şi legal de cooperare între autorităţile şi instituţiile publice cu competenţe în domeniu, în scopul evaluării şi gestionării calităţii aerului înconjurător, în mod unitar, pe întreg teritoriul României, precum şi pentru informarea populaţiei”.
– HG nr. 877/2018: România participă la programul comun de dezvoltare durabilă, ca membru al comunității internaționale și al Uniunii Europene, prin implementarea fiecărui obiectiv prevăzut în agendă, prevederile fiind transpuse în legislația națională pentru dezvoltare durabilă, prin publicarea HG nr. 877/2018.
– Directiva Europeană 2010/75 privind emisiile industriale;
– Directiva Europeană din 2008 privind calitatea aerului înconjurător și un aer mai curat pentru Europa (2008/50/CE);
– Directiva-cadru din 1996 privind evaluarea și gestionarea calităţii aerului înconjurător (96/62/CE);
– Protocolul de la Göteborg al Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontalieră pe distanţe lungi (LRTAP) a Comisiei Economice pentru Europa a Organizaţiei Naţiunilor Unite, revizuită;
– Directiva UE privind plafoanele naţionale de emisii (2001/81/CE);
– Emisiile provenind de la vehicule au fost reglementate printr-o serie de standarde referitoare la performanţă și combustibili, inclusiv Directiva din 1998 privind calitatea benzinei și a motorinei (98/70/CE) și standardele de emisii provenind de la vehicule, numite standardele Euro: standardul Euro 5 a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2011 și impune tuturor mașinilor noi care intră sub incidenţa legislaţiei să emită mai puţine particule și oxizi de azot comparativ cu limitele stabilite. Euro 6, care a intrat în vigoare în 2015, impune limite mai stricte privind oxizii de azot emiși de motoarele diesel. În prezent este așteptat un document legislativ care să reglementeze și includerea în circuit a autovehiculelor hibrid și electrice.
– Convenţia din 1973 a Organizaţiei Maritime Internaţionale pentru prevenirea poluării de la nave (MARPOL) aplicabilă mediilor urbane din România pentru sectoarele care asigură transportul maritim.
Proiect realizat cu sprijin de la bugetul local al Municipiului București. Conținutul acestui proiect nu reflectă neapărat poziția Primăriei Municipiului Bucureți/Consiliului General al Municipiului București și nu implică nicio responsabilitate din parte Autorității Finanțatoare.
