Pădurea este un sistem cibernetic deschis, deosebit față de toate celelalte ecosisteme prin trăsăturile specifice, deoarece dispune de însușiri care nu se regăsesc în celelalte sisteme. Ecosistemul forestier este cel mai performant, fiind autoregenerativ, autoprotector, autoproductiv. Dezvoltarea și menținerea într-o stare corespunzătoare a arborilor ține și de exploatare, dar și de cercetare. Ameliorarea reprezintă un domeniu foarte important, de studiile și metodele descoperite în urma cercetărilor depinzând practic viitorul pădurii.
Pentru că de-a lungul timpului au evoluat în diferite și diverse ere ecologice arborii au, datorită vastelor capacități de înflorire și fructificare, o incredibilă panmixie în arboret. Astfel, au acumulat o uriașă zestre genetică. Însă, în ciuda acestei caracteristici, arborii au și o profundă susceptibilitate la factorii de mediu. De aceea, ameliorarea arborilor se face după reguli stricte.
Obiectivele cercetărilor în amelioarea arborilor sunt, de asemenea, foarte precise:
– cantitative (creșterea producției de masă lemnoasă);
– calitative de ordin exterior (forma trunchiului, a fusului, a ramurilor);
– calitative de ordin interior, care țin de calitatea fibrei, a lemnului în general.
Între metodele care se disting și în amelioarea arborilor se regăsesc cele:
– convenționale: selecția (fenotipică/genotipică/prin care se aleg cele mai valoroase proveninețe) și hibridarea (care poate fi atât intraspecifică, cât și interspecifică),
– moderne (de exemplu: mutageneza, soluție folosită mai mult la speciile pomicole și rășinoase, dar a dat rezultate foarte bune în amelioarea plopului tremurător).
Tot în sertarul cu metode folosite în ameliorarea arborilor trebuie așezată și ingineria genetică. Domeniu care, în esență, se ocupă cu includerea într-un individ a unor gene care să-i confere acestuia o creștere a diferitelor capacități, dar care reprezintă riscuri la costuri imense.
În principal, cea mai utilizată metodă din cadrul ameliorărilor silvice este cea a multiplicărilor vegetative.
Silvicultura clonală este o prezență consistentă în amelioare, silvicii dispunând de metode și tehnici care pot asigura performanța dorită.
Pe scurt, Alianță Pentru Pădure susține programele de cercetare în ameliorații, considerând că lignicultura de calitate poate salva o mare parte din pădurile primare (virgine), mai ales că acolo încă se exploatează, în ciuda restricțiilor.