Informații

70% din consumul final brut de energie din România se bazează pe resurse neregenerabile

Pădurea, suport esențial pentru biodiversitate

Aproape 70% din consumul final brut de energie din România se bazează pe resurse neregenerabile, epuizabile. Restul de 30% din consum are la origini resurse lent regenerabile și alte surse de energie alternativă și neconvențională. Având în vedere imininența epuizării resurselor neregenerabile, dată de orizontul de timp limitat de exploatare, scăderea ponderii acestor surse de energie este un obiectiv major de dezvoltare durabilă care poate fi atins numai prin exploatarea rațională a resurselor regenerabile, adoptarea de noi tehnologii și găsirea unor resurse energetice alternative.

Privind din perspectiva resurselor regenerabile, pădurea este acea sursă potențială de energie care ar putea suplini resursele neregenerabile, însă condiționată de factorul timp. Este o resursă greu regenerabilă care necesită metode eficiente de exploatare pentru a asigura sustenabilitatea energetică pe termen lung, pe principii de dezvoltare durabilă.

Din nefericire, în România, exploatarea acestei resurse este efectuată în mod excesiv, periclitând siguranța energetică viitoare, amenințând biodiversitatea și favorizând creșterea poluării prin reducerea capacității de stocare a CO2.

România a încălcat legislația comunitară aprobând tăierea a zeci de mii de hectare de păduri seculare și primare din arii protejate. Mai mult, fenomenul tăierilor ilegale a fost scăpat de sub control, România încălcând repetat regulamentul EUTR pentru trasabilitatea lemnului și prevenirea plasării pe piață a lemnului ilegal. Ca și consecință, în luna februarie a anului curent, Comisia Europeană a deschis procedura de infringement în România pentru tăierile ilegale.

Privind din perspectiva noilor tehnologii și a resurselor alternative, instalațiile de cogenerare sunt cele care pot contribui la utilizarea rațională a resurselor de energie primară, fiind unele din cele mai eficiente soluții, la ora actuală, pentru că generează atât curent electric, cât și căldură.

Facem proiecte utilizând mecanisme financiare pentru modernizare și sustenabilitate!

Pădurea, suport esențial pentru biodiversitate

Activitățile economice de valorificare durabilă a resurselor naturale din ariile naturale protejate sunt acele activități care permit dezvoltarea durabilă a comunităților locale, atât prin conservarea naturii, cât și prin valorificarea intrinsecă a patrimoniului natural și cultural apaținând acestor zone. Cu alte cuvinte, înființarea ariilor naturale protejate nu trebuie să împieteze accesul comunităților locale la resurse. Acestea trebuie să utilizeze resursele potrivit unor concepte de management bine definite, care să ajute comunitatea să se dezvolte durabil, concomitent cu protejarea habitatelor și speciilor vizate.

Conceptele de management trebuie să asigure administrarea eficientă a resurselor acestor arii protejate printr-un cadru legislativ coerent, implicarea sectoarelor de activitate adiacente, surse clare și adecvate de finanțare, resurse umane suficiente și sprijin din partea autorităților competente.

În cadrul ariilor naturale protejate pot fi permise o serie de activități, pentru altele fiind necesare aprobări prealabile din partea autorităților responsabile. Cu titlu de exemplificare, în cele ce urmează, vom enumera câteva dintre activitățile ce pot fi dezvoltate în ariile naturale protejate:

– activități ecoturistice în zonele adiacente ariillor naturale protejate (cazare, transport, masă, cunoașterea naturii și ghidaj, produse tradiționale, datini și obiceiuri etc);

– distribuirea către comunitățile aflate în interiorul ariilor protejate a veniturilor ce provin din contribuția zonei la sechestrarea de carbon și creșterea emisiilor de oxigen;

– intrarea/vizitarea controlată a ariilor naturale protejate, pe baza taxelor de acces;

– exploatarea controlată și informată a produselor complementare (fructe de pădure, ciuperci etc., dar și servicii ecosistemice);

– activități comerciale provenind din tururi ghidate, excursii de grup, organizare evenimente, sesiuni foto-video etc;

– cositul fânețelor și folosirea acestora la creșterea animalelor din interiorul comunităților afectate;

– crearea unor mărci locale prin care să se valorifice eficient resursele naturale care pot fi exploatate în aceste arii.

Evident, activitățile pot fi pe cât de diverse, pe atât de profitabile. Numai prin implicarea tuturor factorilor relevanți, comunitățile locale se pot dezvolta sănătos, atât prin conservarea naturii, cât și prin utilizarea durabilă a resurselor naturale și culturale. Beneficiile economice, sociale și de mediu sunt clare: prin dezvoltarea activităților economice cresc taxele la bugetele locale, sporesc locurile de muncă iar mediul este protejat.

Gestionarea resurselor naturale are consecințe economice și sociale semnificative. Din aceste considerente, înainte de luarea oricăror decizii politice referitoare la cadrul de reglementare privind utilizarea resurselor, este necesară evaluarea multidisciplinară a datelor (pe baze științifice) și implicarea tuturor factorilor relevanți. Finanțarea trebuie să fie stabilă înainte. Rezultatele evaluărilor ar trebui să fie publice, cu limitări în situațiile în care trebuie protejate interesele comerciale și industriale. De asemenea, este necesară o bună coordonare a resurselor umane și științifice naturale și a capacităților legate de mediu.

Mai mult, cercetarea este o componentă esențială, atunci când vorbim de utilizarea resurselor naturale. Pentru dezvoltarea durabilă a comunităților, prioritățile de cercetare trebuie să fie orientate catre:

– înțelegerea durabilității utilizării resurselor;

– dezvoltarea cunoștințelor și abilităților necesare utilizării resurselor;

– asigurarea predictibilității răspunsului de mediu la utilizarea resurselor;

– eficientizarea utilizării resurselor; dezvoltarea unor alternative regenerabile;

– dezvoltarea și implementarea de tehnologii noi, mai ales în materie de utilizare și reciclare a deșeurilor precum și cele de decontaminare și de remediere a mediului înconjurător.

Principiul prudenței este extrem de important, atunci când vorbim de utilizarea resurselor naturale și de permiterea anumitor activități ce vizează exploatarea resurselor naturale. Evaluarea impactului utilizării resurselor naturale este extrem de importantă și nicio resursă nu trebuie eliminată din evaluare, în acest sens. Acestea trebuie evaluate în integralitatea lor, concomitent cu o anumită prioritizare a acestora, listă care trebuie revizuită periodic. Ca rezultat al acestei evaluări, resursele naturale ar putea fi clasificate în trei categorii:

– resurse resențiale pentru viață;

– resurse esențiale pentru economie;

– resurse a căror utilizare are un impact negativ asupra mediului și asupra factorului social, în general.

De asemenea, trebuie avut în vedere și principiul asigurării profitabilității și a prețului corect, atunci când vorbim de exploatarea durabilă a resurselor naturale.

Nu în ultimul rând, deciziile ce vizează aprobarea activităților de exploatare a resurselor naturale trebuie să aibă în vedere impactul pe care acestea îl pot avea asupra aerului, solului, apei, habitatelor naturale, oamenilor, utilizării terenurilor etc. Sunt limite clare pe care mediul le poate tolera. Din aceste considerente, promovarea ecoeficienței și reciclării, încurajarea cererii pentru produsele verzi, educația și cercetarea în materie de management durabil al resurselor naturale sunt esențiale. Mai mult, este vitală eliminarea subvențiilor care conduc la exploatarea ineficientă a resurselor naturale. Noile tehnologii și inovarea trebuie să fie încurajate.

În ceea ce privește la resursa umană implicată în gestionarea resurselor naturale, este foarte important să se înțeleagă că este necesară o calificare din ce în ce mai superioară care să facă față noilor metodologii și dezvoltărilor tehnologice permanente. De asemenea, educarea consumatorilor are un rol important atunci când vorbim de exploatarea resurselor naturale. În acest sens, sunt necesare o serie de măsuri care să ghideze comportamentul consumatorului cu privire la:

– folosirea unor alternative care să salveze resursele naturale;

– încurajarea reciclării; prelungirea duratei de viață a produselor;

– participarea la activități de împădurire;

– conservarea biodiversității;

– consolidarea competitivității industriei forestiere.

În cele din urmă, elaborarea metodelor adecvate de evaluare, definirea și evaluarea indicatorilor de durabilitate pentru fiecare categorie de resursă naturală, monitorizarea progresului și a perspectielor de marketing sunt măsuri care trebuie să contribuie la gestionarea durabilă a resurselor naturale, în special atunci când vorbim de arii naturale protejate.

Regenerarea naturală

Pădurea, suport esențial pentru biodiversitate

Gospodărirea intensivă, raţională şi în spiritul durabilităţii fondului forestier impune adoptarea unei game largi de tratamente, dând prioritate celor bazate pe regenerarea naturală, capabilă să contribuie în cea mai mare măsură la promovarea speciilor autohtone valoroase, la asigurarea menţinerii acoperişului corespunzător al solului, asigurându-se astfel exercitarea continuă a funcţiilor multiple, ecologice, economice şi sociale pe care trebuie să le îndeplinească arboretele şi respectiv pădurea în ansamblul ei; indiferent de tratamentele aplicate, o atenţie deosebită se va acorda conservării şi ameliorării biodiversităţii ecosistemelor forestiere, ca o componentă de bază a gestionării durabile a pădurilor.

Mai multe amănunte, pe SilvaNews.ro!

Alianța Pentru Pădure susține introducerea elementelor de economie circulară în sistemul forestier

Pădurea, suport esențial pentru biodiversitate

Protecția resurselor naturale presupune ca omenirea să își seteze o viziune corectă asupra dezvoltării economice. Faptul că resursele nu sunt inepuizabile trebuie să determine o schimbare de paradigmă, menită să orienteze și să transforme dezvoltarea economică, pe baze durabile, în sistem circular și cu protejarea mediului înconjurător.

Știința și tehnologia trebuie să joace un rol determinant pentru utilizarea rațională a resurselor, evitarea înmulțirii deșeurilor și încurajarea producției fără poluare. De asemenea, fără un sistem legislativ complet, protejarea mediului și a resurselor nu poate fi efectuată și eficientizată.

Economia circulară poate minimiza cererea de resurse naturale și efectul negativ al activităților sociale asupra mediului ecologic, oferind astfel o soluție finală la conflictul dintre dezvoltarea economică și protecția mediului.

Din aceste motive, economia circulară trebuie imperativ aplicată în regiunea montană, de exemplu, iar resursele regenerabile (precum energia solară, energia eoliană și gunoiul de grajd) să fie utilizate pe cât posibil pentru a înlocui resursele neregenerabile, astfel încât producția să se bazeze în mod rezonabil pe ciclul ecologic natural. Adoptarea tehnologiilor înalte este o necesitate pentru a se înlocui aportul de materiale și pentru a se realiza o relație armonioasă între economie, societate și ecologie, care să permită oamenilor să trăiască într-un mediu mai bun și cu o calitate a vieții, net superioară.

Alianță Pentru Pădure susține introducerea elementelor de economie circulară în sistemul forestier!

Astfel, prin cercetările și proiectele asociației noastre au fost identificate mecanisme care au potențialul de adoptare la scară largă în zonele montane: drepturile de proprietate, drepturile de transfer, drepturile de conservare, drepturile de comercializare a apei de izvor, taxe de utilizare a diferitelor spații de recreere în aer liber, redevențe, taxe de intrare în arii naturale protejate, taxe de turism, taxe de vânătoare și de pescuit, taxe de mediu, mărci regionale, cooperativele, microfinanțarea, ajutorul străin, fondurile fiduciare, precum și mobilizarea fondurilor din sectorul privat. Aceste opțiuni propuse ilustrează faptul că din ce în ce mai multe comunități din zonele din amonte, dar și din aval, recunosc consecințele negative, neintenționate, generate din utilizarea nesustenabilă a resurselor montane și faptul că acestea creează și implementează răspunsuri și soluții menite să inverseze și să atenueze efectele adverse. În același timp, multe părți interesate, care recunosc acum problema, caută modele care s-au dovedit a fi de succes în altă parte și pe care le pot adapta la situația lor.