În ultimii 50 de ani a existat o conștientizare, din ce în ce mai mare la nivelul statelor occidentale, că soluțiile la majoritatea problemelor de mediu din marile centre urbane rezidă în eficientizarea consumului de energie și materiale și în eliminarea deșeurilor, precum și în modificarea modelelor de dezvoltare urbană în vederea stopării extinderii sau chiar reducerii infrastructurilor „gri” impermeabile (de exemplu, clădiri și drumuri) și extinderea infrastructurilor verzi, în special a arborilor.
Cu privire la situația suprafeței acoperită cu vegetație forestieră în Municipiul București „rezultatele indică faptul că elementele antropice au fost dezvoltate pe seama scăderii întinderii și calității elementelor naturale, în special în ultimele decenii când dezvoltarea imobiliară și comercială a fost orientată în interiorul celor două inele (central și median) și prea puțin spre inelul exterior, ori peste acesta”.
Astfel, nevoia de renaturalizare și înverzire a Bucureștiului, la fel cu cea a marilor centre urbane occidentale, prin reconectarea acestuia la biosferă este recunoscută și trebuie să fie intensificată, în orizontul previziunilor privind extinderea urbanizării și evoluția schimbărilor climatice.
De altfel, stilul de viață urban a modificat percepția locuitorilor din orașe cu privire la natură și interacțiunile cu mediu. Mai mult, creșterea și dezvoltarea zonelor urbane, deși cu beneficii mari economice pe termen scurt, resimțite de regulă la nivel local sau regional, ajunge, pe termen lung, să submineze capacitatea ecosistemelor de a susține procese la nivel regional sau global.
Mai mult, se așteaptă ca schimbările climatice să influențeze concurența dintre diferitele specii de arbori și să afecteze viabilitatea biologică și economică a mai multor populații de arbori din Europa, bineînțeles și din România. Se așteaptă, așadar, ca aceste schimbări climatice să influențeze semnificativ structura pe specii a pădurilor și să afecteze, totodată, atât funcționarea ecosistemelor forestiere, cât și serviciile ecosistemice pe care acestea le-ar putea oferi omenirii.
Conceptul de servicii ecosistemice încearcă să surprindă beneficiile directe și indirecte furnizate de către ecosisteme populației umane. Identificarea și cuantificarea acestora este subiectivă, fiind un proces definit de variabile precum structura socială și demografică sau condițiile ecologice actuale. De asemenea, furnizarea serviciilor ecosistemice este influențată de trăsăturile funcționale ale speciilor implicate în procesele ecosistemice și de diversitatea funcțională din cadrul ecosistemelor.
Pentru ușurarea înțelegerii conceptului de servicii ecosistemice, în cadrul inițiativei Națiunilor Unite de a evalua consecințele degradării ecosistemelor pentru populația umană prin programul Millenium Ecosystem Assessment (2005), au fost utilizate trei categorii de servicii (de producție, de reglare și culturale), care reuneau 18 servicii finale. Raportul final TEEB identifică 22 de tipuri de servicii ecosistemice, grupate în patru categorii: servicii de producție (generatoare de materii prime și resurse), servicii de reglare (legate de menținerea calității aerului și a solului, controlul eroziunii și al inundațiilor, polenizare etc.), servicii de suport (care susțin habitatele și diversitatea genetică) și servicii culturale (beneficii non-materiale legate de interacțiunile estetice, culturale și spirituale cu mediul). Pe plan european, eforturile UE de a implementa Acțiunea 5 a Strategiei UE în domeniul biodiversității pentru 2020 – Îmbunătățirea cunoștințelor despre ecosistemele și serviciile aferente din UE – a determinat dezvoltarea CICES (Common International Classification of Ecosystem Services), un sistem ierarhic de clasificare a serviciilor ecosistemice, cu o structură pe 5 nivele (secțiune, divizie, grupă, clasă, tip de clasă).
În plus, față de schimbările climatice care influențează serviciile ecosistemice furnizate, inclusiv în Municipiul București, la fel ca în orice metropolă de la nivel global, „interacțiunile rezidenților cu ecosistemele urbane nu sunt întotdeauna pozitive, iar o analiză reală a beneficiilor va trebui să pună în balanță efectele negative cu cele pozitive ale deciziilor care influențează bunăstarea populației umane, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Din aceste considerente, identificarea nevoilor populației din București, descrierea și evaluarea stării ecosistemelor actuale și înțelegerea factorilor care influențează furnizarea serviciilor ecosistemice reprezintă etape esențiale pentru o administrare eficientă și integrată a spațiilor verzi care să contribuie la maximizarea exploatării potențialului spațial al infrastructurii verzi a orașului și de a asigura dezvoltarea durabilă a acestuia, cu posibilitatea extinderii acestui model și în rândul altor medii urmane din România.
Având în vedere cele descrise mai sus, chiar speciile arboricole pot juca un rol de ameliorare a efectelor negative ale urbanizării printr-o serie de funcționalități, care pot fi traduse economic folosind conceptul de servicii ecosistemice pentru a le putea integra strategic în procesul de luare a deciziilor. Furnizarea serviciilor ecosistemice este contextuală, generată în urma unei serii de interacțiuni, care nu pot fi reduse la un numitor comun, datorită proprietății emergente a ecosistemelor. În lipsa unei formule universale care ar putea ajuta administrațiile publice în procesul de luare a deciziilor referitoare la managementul și dezvoltarea spațiilor verzi este necesară crearea de indicatori și metode de analiză care pot justifica o anumită structură a acestora.
Pădurea urbană trebuie reconsiderată, în integralitatea ei, cu toți arborii, pădurile și spațiile deschise pe care aceasta le cuprinde, într-un mediu urban dedicat.
Pădurea urbană este un concept în curs de dezvoltare care încorporează nu numai copaci, ci și altă vegetație de pe străzi, parcuri, piețe, terasamente râurilor, zone umede, coridoare feroviare, grădini comunitare și pe clădiri, precum și în solul și apa care le susțin. Pădurile urbane există de generații, dar abia recent, în lumina creșterii populației, a densificării și a extremelor climatice, au devenit apreciate pentru mai mult decât pentru estetică și recreere. Cele cinci soluții bazate pe natură evidențiate aici arată că beneficiile pădurilor urbane se întind în domeniile de mediu, economic, cultural și politic și sunt din ce în ce mai recunoscute ca un argument pentru a convinge și a angaja actorii locali să lucreze și să extindă vegetația urbană. Soluțiile bazate pe natură arată, de asemenea, că statutul juridic și proprietatea spațiilor verzi definesc viitorul acestora. Crearea de peisaje urbane rezistente și durabile, care oferă locuri sănătoase și plăcute pentru ca oamenii să trăiască și să lucreze, necesită regândirea rolului infrastructurii verzi. Soluțiile bazate pe natură trebuie să includă viziuni puternice și planificare strategică orientată către ținte, împreună cu noi moduri de guvernare și parteneriate, adesea realocând și împărțind responsabilitățile cu actorii privați.
În timp ce zonele urbane se extind spațial și din punct de vedere economic, social, ecologic și administrativ, pădurile aflate în proximitatea acestora devin „urbanizate”. Multe orașe, cum ar fi Stuttgart sau Viena, posedă suprafețe împădurite semnificative, dar acestea se află în principal la periferie și pot fi foste moșii de vânătoare regale sau aristocratice, cu o lungă perioadă de gestionare și utilizare pe care oamenii le folosesc intens pentru toate tipurile de recreere.
Într-un astfel de context, administrarea infrastructurilor verzi și albastre în mediul urban bucureștean trebuie să devină o activitate strategică, necesară dezvoltării durabile a metropolei românești, care să aibă în vedere toate elementele anterior descrise, precum și modul în care diferitele specii de arbori pot asigura furnizarea cu continuitate a serviciilor ecosistemice necesare unui mediu urban sănătos. Așa cum s-a demonstrat științific, arborii au capacități diferite de a interveni asupra mediului înconjurător, influențând diferit climatul local și calitatea aerului, sechestrarea și stocarea de carbon, medierea fluxurilor de apă și retenția poluanților, prevenirea eroziunii solurilor, reducerea zgomotului etc. Cu alte cuvinte, alegerea speciilor care vor urma să populeze viitoarele infrastructuri verzi trebuie să fie condiționată de starea arealului supus împăduririi și speciile care să corespundă nevoii identificate.
Proiect realizat cu sprijin de la bugetul local al Municipiului București. Conținutul acestui proiect nu reflectă neapărat poziția Primăriei Municipiului Bucureți/Consiliului General al Municipiului București și nu implică nicio responsabilitate din parte Autorității Finanțatoare.
